La scurt timp după ce în august a.c. am cățărat împreună cu colegul Andrei Badea traseul Lespezi din Peretele Văii Albe, a venit o nouă provocare de parcurgere a acestui traseu foarte spectaculos din Peretele Văii Albe împreună cu Dana B.

Peretele Văii Albe este cel mai înalt perete din România, iar traseul Lespezi este cel mai frecventat traseu în momentul de față care îl străbate în diagonală. Pe lângă aceasta traseul Lespezi se află în imediata vecinătate a unor trasee de legendă ale acestui perete, printre care amintim celebra Fisura Albastră.

Deschis în 1954 de către o echipă formată din Aurel Irimia, László Karácsonyi și Victor Măciucă, traseul Lespezi are, în prima parte, un parcurs comun cu traseele Diedrul Pupezei și Fisura Albastră.

Prima lungime nu ne oferă prea multe pasaje de cățărat, dar hornul din lungimea a doua fost mult mai interesant în utilizarea mișcărilor complexe folosite în cățărare, mai ales că a fost ușor ud pe alocuri.

Mai departe am urcat rapid trecând prin „centrul” Terenului de Fotbal, care cei drept e cam în pantă pentru a șuta la poartă, iar pe lungimea de La Ruine(LC4) care pe alocuri fiind friabilă, am depășit ușor dificultățile întâlnite.

Mai departe am cățărat „Fisură Ascunsă” care oferă o cățărare frumoasă, iar de aici după o traversare către dreapta în urcare pe o porțiune cu iarbă am ajuns pe brâna numită „Marea Traversare” de unde se poate urma direcția către Fisura Albastră, dar și către Diedrul Pupezei (LC5).

Din acest punct încep pasaje de cățărare mai frumoase și mai susținute, respectiv am urmat un horn vertical cu o mică surplombă, succedat de un alt horn mai lung și îngust care ne-a adus într-o regrupare comodă după o cățărare de aproximativ 50m (LC6).

Am început cea de-a șaptea lungime pe hornul susținut, cotat cu pas de 6+, obturat de un bolovan care se ocolește prin stânga, după care am continuat pe un prag vertical înierbat friabil la fiecare atingere.

De aici nu ne-a mai impresionat decât peisajul aerian, traversarea frumoasă de aproximativ 6 m de pe față căzută de la finalul LC9 și ieșirea friabilă aeriană de deasupra regrupării incomode din această lungime pe care de această dată am sărit-o și am regrupat pe parcursul ultimei lungimi mult mai comod.

După scurt timp, am făcut ultimele poze în Creasta Văii Albe și am luat o binemeritată pauză de alimentare și hidratare, bucurându-ne încă odată de frumoasa parcurgere și de fereastra de vreme bună pe care am prins-o în această zi.

Mai departe am coborât pe Brâna Aeriană până pe Plaiul Munticelului, timp în care am discutat multe aspecte legate de organizarea activității alpine din România, în comparație cu organizarea activității alpine din Marea Britanie-activitate pe care Dana B o cunoaște foarte bine.

Traseul Lespezi (UIAA VI+, 10 lungimi) este traseu frumos, în care depășirea zonelor înierbate alternează cu cățărarea pe hornuri și fisuri. Astfel, taseul nu pune multe dificultăți din punct de vedere tehnic, dar pentru abordarea în siguranță necesită cu o bună experiență în cățărarea pe stâncă, stăpânirea manevrelor de coardă, comunicare eficientă, orientare bună și anduranță, fiind un traseu care măsoară o înălțime de 350m .

Ne-am bucurat de o nouă zi petrecută în Peretele Văii Albe alături de un partener de excepție cu care am împărtășit experiențe alpine din trecut, dar și din prezent.

Dacă vrei să vezi mai multe poze din turele noastre accesează albumul foto Lespezi.

Persoanele interesate să participe la activitățile organizate în cadrul proiectului #ropeLife sunt rugate să ne contacteze direct.