Dis-de-dimineață, când razele dogorâtoare ale soarelui abia își făceau apariția după ce o noapte întreagă au vegheat către alte ținuturi îndepărtate, am pornit cu pas vioi într-o echipă compactă către abruptul vestic al Pietrei Craiului.

Abruptul vestic impresionează de la nord la sud cu traseele tehnice de cățărare și alpinism deschise de înaintașii noștri, dar și de către cei mai curajoși dintre noi cu ascensiuni pe asigurări mobile în zonele cu rocă bine consolidată. De asemenea, peisajele oferite de zona alpină rămân  foarte spectaculoase tot timpul anului.

Pe parcursul ascensiunii am fost împinși de la spate de răcoarea de dimineață lăsată în urmă de o ploaie zdravănă care s-a abătut asupra zonei în noaptea precedentă. Totuși pe la amiază valurile de căldură au învins în bătălie, iar masivul a fost copleșit de căldura dogorâtoare care aproape că ne-a topit și pe noi.

Chiar dacă obiectivul a fost să cățărăm Hornul Mare din Padina Închisă cea mai mare bucurie a fost oferită de întâlnirea cu un grup restrâns de capre negre însoțite de un ieduț născut de câteva zile.

După ce am cățărat Săritoarea de sub Găvan din Padina Închisă ne-am orientat către Vâlcelul Secundar (stânga) și ulterior am cățărat Hornul Mare (dreapta), abordând tehnica short-pitching pentru a avea o conexiune mai bună cu partenerul de coardă pe terenul friabil, foarte rar frecventat de cățărători. De altfel, terenul se pretează mai bine parcurgerilor de iarnă.

Astfel, deși ascensiunea traseului se poate aborda în două lungimi de coardă, fiind un traseu de cățărare scurt, dar cu posibilități reduse de asigurare, friabil și umed, am ales să împărțim ascensiunea în patru pasaje scurte în care am regrupat la asigurări mobile, respectiv țancuri și jnepeni, la ultima regrupare. În zona inferioară am găsit și câteva pitoane în care am asigurat, dar și o cordelină veche pe care nu am putut să o înlocuim din cauza poziției expuse pe pasajul ud și murdar.

După o scurtă pauză am continuat ascensiunea către creasta Pietrei Craiului pe Vâlcelul Secundar al Padinei Închise si după ce am înotat jumătate de oră printre jnepeni în partea finală am ajuns istoviți în Creasta Nordică a Pietrei Craiului, de unde am coborât către Cabana Curmătura.