Traseul: Furcile- cățărare pe stâncă, mai multe lungimi de coardă
Grad clasic: 4A, 6+
Tip traseu: clasic
!!! pitoane foarte vechi, necesită asigurări mobile/ traseu friabil
Echipa: Dan Colniceanu, Ionuț Știrbu
Data: 14.09.2019
Ne-am informat pe blogul: http://totpedrum.blogspot.com/2017/08/traseul-furcile-5lc6.html
Traseul Furcile se află în peretele Galbenele si este “primul traseu clasic de perete al Bucegilor, deschis de Nicolae Baticu, D. Popescu si I. Trandafir in 1935. Intrarea se face din Hornul Coamei, din care se urca o treapta stâncoasă pentru a atinge marea brâna de piatra care conduce la stânga pana la verticala Furcilor.” (W. Kargel, „Munții Bucegi: drumeție, alpinism, schi” p. 118).
Cu siguranță ne-a atras această scurtă descriere încă din momentul în care am citit despre acest traseu, iar după ce ne-a interesat puțin am observat că traseul este extraordinar de frumos și practic este un muzeu al alpinismului din România. Cu aceste gânduri am pus traseul pe lista de așteptare.
În data de 14.09.2019, deși planul se îndrepta către Creasta Picăturii, care rămăsese restantă de anul trecut când ne-am retras pe Albișoara Turnurilor, am decis pe drumul către Bușteni să mergem în Furci. Totuși luasem în calcul cu o seară înainte acest traseu și aveam temele făcute, având schița în buzunar.
La ora 07:00 am plecat de la Căminul Alpin și cu o scurtă oprire la refugiul Coștila, în jur de ora 10:00 intrăm în perete. Am mers destul de rapid țindnd cont că a trebuit să parcurgem o parte din valea Gălbinelele și vreo 150 m din hornul Coamei.
Fiind perete nordic ne-am lovit încă de la început de stânca rece și după ceva timp de frig, și astfel ne-au cam înghețat degetele. Am mers precaut căutând atent prizele, iar fiind un traseu pe care nu l-am mai parcurs a trebuit să ne orientăm puțin în teren. Orientarea nu este foarte dificilă, noi am întâmpinat ceva greutăți pe lungimea a doua, dar nu am bălăurit foarte mult.
Într-adevăr, sunt 5 lungimi de coardă dar sunt foarte lungi, 50-55m. Pe traseu găsești și ceva regrupări intermediare, unde cred că e bine să regrupezi pentru a nu trage prea mult de coardă/semicorzi.
Pitoanele sunt foarte vechi și e o plăcere extraordinară să le privești de aproape, și să te asiguri în ele, deși mă îndoiesc că ar susține o cădere cu factor, pe acest motiv am încercat să mai asigurăm și la mobile acolo unde am considerat că e nevoie.
Am parcurs traseul în 4 h 30 min, un timp destul de bun ținând cont că nu am turat prea mult motoarele.
Cățărarea este frumoasă, cu prize bune, uneori friabile, care necesită o tehnică de cățărare bună, de o dificultate care necesită o bună utilizare a echipamentului și antrenament specific.
Am făcut o scurtă pauză în Creasta Coștila-Gălbinele, după care ne-am retras pe BMC-Creasta Văii Albe-Brâna Aeriană, o coborâre destul de dificilă și solicitantă pentru genunchi.
În concluzie, traseul este extraordinar de frumos, abordabil, cu o cățărarea frumoasă, și, cu siguranță, merită parcurs, măcar o dată în viață.
În concluzie, traseul este extraordinar de frumos, abordabil, cu o cățărarea frumoasă, și, cu siguranță, merită parcurs, măcar o dată în viață.
Lasă un răspuns