După o noapte în care a plouat foarte mult, petrecută în campingul Eigernordwand din Grindelwald, cu puține emoții și cu un somn nu foarte bun în care ne-am gândit la reușita unei ascensiuni în condițiile unei vremi nu prea favorabile, ne-am trezit la ora 05:30 grăbiți strângem cortul, să mâncăm și să plecam spre stația de tren Eigerglatcher de unde urma să luăm trenul către Eismeer (mișcare înteleaptă pentru a mai economisi bani, se poate urca direct cu trenul de la Grindelwald Grund, dar e foarte scump).

Deși încă ploua planul mergea bine, am strâns rapid totul, am mâncat foarte bine în sala cu mese a campingului, dar nu am plecat exact când ne-am dorit, au intervenit ceva probleme cu mașina și a durat cam două ore până am reușit să o ducem în parcarea campingului, timp în care ploaia nu s-a oprit. Într-un final, pe la 09:00 am reușit să plecăm din camping. Deși a plouat continuu am mers bine și pe la 12:20 am ajuns la Eigergletcher, drumul nefiind foarte dificil, deși se urcă constant, aproximativ 1300m, diferență de altitudine pozitivă. Pe drum am fost întâmpinați de vacile elvețiene cu tălăngile specifice și de o mulțime de izvoare cu apă potabilă.

La 12:38 ne-am urcat în trenul care ne-a dus la stația Eismeer pentru suma de 43 CHF, plătită după ce ne-am urcat în tren. Trenul intră în munte și se oprește tot în munte, peste vreo 30 de minute, la stația Jungfraujoch, 3466 m. În aproximativ 15 minute am ajuns la destinație, ne-am echipat rapid pentru traversarea ghețarului Obers Ischmeer și am studiat ceva schițe deoarce zăpada era proaspătă și erau ceva urme de căutare care nu și-au găsit destinația finală. Ba mai mult ne-am întâlnit cu o echipa pe care o cunoșteam din camping care se retrăsese în aceste condiții, au rătăcit pe ghețar ceva timp.

Am continuat cu calm și cu încredere în șansa noastră. Pe drum am urmat o echipă din Italia, care a reușit să găsească drumul cel bun și ne-am întâlnit la primul pasaj de cățărare, unde de obicei se așteaptă dacă sunt mulți cățărători. Imediat după noi au venit 2 echipe cu ghizi care de asemenea au așteptat după noi. Cățărarea de o lungime de coardă este bine asigurată și nu foarte grea. Echipa italiană a cățărat-o la colțari, noi și ghizi am preferat să cățăram la bocanci. Urmează încă o lungime de coardă destul de ușoară, care poate fi făcută la liber. Totul a mers bine și deși se pusese pe ninsoare am ajuns în 2h30min la cabana Mittelegi, 3355 m, unde deja se preparau bunătăți culinare în așteptarea musafirilor.

Cabana este renovată și arată foarte bine fiind încălzită cu lemne, iar patul costă 30 CHF(nu ai nevoie de sac de dormit). Noi am ales pachetul minim, deci doar cazare, urmând să ne gătim în exteriorul cabanei mâncarea liofilizată de la Dryfood. Am băut o cafea la cabană și ne-am preparat ceai. În condițiile unei ninsori abundente și o temperatură negativă în total am fost 10 alpiniști (pe seara a mai apărut o echipă) cazați în acea noapte la Mittellegi Hut.

Ne-am trezit cu toții pe la 04:20, ne-am strâns echipamentul, ne-am preparat un ceai, am băut un smoothie de la dryfood și am mâncat câțiva biscuiți. Ceilalți au mâncat la cabană, full board 75 CHF. A nins toată noaptea, iar afară era foarte frig. În jur de 05:30, după ce ne-am echipat am pornit la drum. Întâi am avut de parcurs o șa destul de lină, la pas, urmând încet încet să apară pasajele de cățărare expuse. Ghizii au luat-o în față, noi i-am urmat cât am putut, iar ceilalți patru au rămas mult în urmă.

Au fost multe pasaje de cățărare interesante, aș zice la limită în condițiile de cățărare rapidă la colțari pe un teren mix. De fiecare dată când scoatem mănușile să simțim prizele mai bine degetele ne înghețau. A trebuit să regrupăm de multe ori, uneori improvizat la clepsidre, pietre stabile, zăpadă, asigurări mobile etc. Din partea nordică vântul nu a încetat să bată toată ziua, ne imaginam doar ce greu e să cațeri pe fața nordică în condițiile unei vremi nefavorabile. Cu toate acestea ziua a fost bună, cu mult soare și fără nori.

Am cățărat creasta integral la colțari și după aproximativ 7h, în condițiile în care am mers precauți, am ajuns pe vârful Eiger. Am stat vreo 20 de minute, vremea era superbă, iar peisajul senzațional. Am făcut poze și am început coborârea rapid pentru că deja vântul devenea insuportabil.
Plănuisem inițial să coborâm pe West Flank, dar în condițiile de zăpadă existente nu am vrut să riscăm și ne-am luat după urmele lăsate de ghizi pe creasta sudică.

Descățărarea și rapelurile au mers foarte bine, stațiile de rapel fiind foarte vizibile. In cel mult două ore am fost în șa, dar de aici a început greul.  Cățărarea pe Eigerjoch nu e foarte ușoară, iar în condiții de oboseală e chiar o provocare. Ne-am așteptat să fie mai ușor, dar am avut în continuare de cățărat pasaje expuse și a trebuit să rămânem concentrați.
Timpul s-a scurs încet și după ce am terminat de traversat Eigerjoch de la nord la sud ne-am dat seama că e prea târziu să mai prindem ultimul tren către Eigerglatcher, care era la 18:43. Totuși având ceva speranțe am înaintat rapid pe ghețarul care ocolește vârful Monch și în jur de 19:20 am ajuns la Mönchsjoch Hut, unde ne-am cazat. Nu am avut rezervare, dar personalul de la cabană a fost super drăguț și ne-a primit bine.

De asemenea, cabana Mönchsjoch dispune de o infrastructură formidabilă pentru altitudinea de 3658 m. În contextul acestei zile, la cabană am optat pentru full board, cost total 69 CHF( pat, cină și mic dejun).

În acea seară am fost asaltați de întrebările oamenilor cazați la Mönchsjoch Hut, fiind singura echipă cazată la cabana care urcase pe Mittelegi  o echipa de ghizi au mers direct la tren, iar cealaltă a avut ceva probleme pe traseu si au fost evacuați cu elicopterul, nu am aflat cauzele). Erau cel puțin 10 persoane care așteptau vremea bună să cațăre creasta, aceștia ne-au felicitat și ne-au întrebat despre traseu.

Ne-am bucurat de micul dejun în liniște și am tras de timp să mai rămânem la cabană, peisajul fiind superb. Ne-am trezit în jur de ora 7, deoarece la ora asta trebuie să părăsești camera pentru că fac curat.

A fost o deosebită plăcere să ne întâlnim cu cei 4 alpiniști care au venit după noi.  Prima echipa a ajuns pe la ora 01:30, iar cealaltă după aproximativ o oră. Au coborât creasta sudică și s-au cățărat pe Eigerjoch la frontală. Perseverenți. Ne-am bucurat să ne revedem, am discutat despre traseu, după care am plecat către Jungfraujoch pentru a lua trenul către Eigerglatcher. Am fost singuri în trenul de coborâre și am plătit pentru 2 stații 74 CHF. În schimb am primit două ciocolatele elvețiene, care au fost super bune.

După ce am coborât la Eigerglatcher, în două ore am fost în camping.